Ziua 1: sambata, 14 iulie
Am plecat din București din fata bisericii Sf Spiridon Nou la ora 8.00, urmând sa parcurgem traseul București-Pitești-Rm. Vâlcea-cheile Bistriței cu mașinile personale.
Era planificat sa găsim un loc de campare în cheile Bistriței pentru a vizita Peștera Ursilor și Peștera Sf Grigorie Decapolitul și pentru a putea participa a doua zi, duminică, la Sf Liturghie, la mânăstirea Bistrița. Negasind niciun loc liber sau suficient de larg pentru a putea monta toate corturile, am decis sa vizitam cele doua peșteri și mănăstirile Bistrița (ctitorie a boierilor Craiovesti) și Arnota (ctitorie a lui Matei Vodă Basarab, domn al Tarii Românești între 1632 și 1654),ca apoi sa mergem direct spre al doilea loc de campare: Poiana Scarisoara, în PN Buila-Vanturarita.
Am pornit cu masinile, dar, din cauza ploilor din ultima vreme, drumul era plin de gropi si santuri, nicio masina, mai putin cea a lui Dorin, neputand trece, asa ca ultimii 2.5 km a trebuit sa fie facuti pe jos, cu bagajele in spate, alimentele si unele corturi mai grele, urmand sa fie transportate de catre Dorin.
Se insera cand am ajuns in poiana, asa ca pregatirea tocanitei de legume si montarea corturilor trebuiau facute in paralel. Am terminat in jurul orei 23.00, dupa ce am facut rugaciunea de seara si am stabilit turele la paza de noapte.
Ziua 2: duminica, 15 iulie
Urma sa participam la Sf Liturghie la Schitul Patrunsa, aflat la 5 km de locul taberei, asa ca ne am trezit la ora 8.00, urmand sa plecam o ora mai tarziu. De paza au ramas la corturi Ana, Toma (pentru ca facusera de paza ultimii si erau obositi) si Elena.
In jurul orei 10.00 am ajuns la schit. Sfanta Liturghie abia incepuse. Dupa slujba, parintii de acolo ne-au invitat sa ramanem la masa.
Ne-am întors la tabara in jurul orei 15, majoritatea parintilor si 4 cetasii urmand sa plece la Bucuresti in acea seara.
Toti asteptam cu nerabdare finala campionatului mondial de fotbal, insa semnalul slab ne-a permis sa vedem doar partea de inceput a partidei. Cina din acea seara a fost un esec total deoarece nu am avut cu ce sa amestecam orezul, asa ca s-a lipit de ceaun. Acest fapt l-a determinat pe Vlad sa ciopleasca un linguroi de lemn.
A doua zi ne astepta o drumetie lunga, asa ca am facut devreme rugaciunile si s-a dat stingerea.
Ziua 3: luni, 16 iulie
La ora 8 a fost data trezirea, am facut rugaciunea si inviorare de dimineata. Micul dejun a fost servit, iar cetasii au fost gata de plecare. La corturi, au ramas Filoteea, Ioan Dumitrescu si Ioan Ursescu, Matei, Andrei, Constantin, Maria si Anghel, care a ramas responsabil cu pregatirea cinei si supravegherea celor mici.
Ceilalti cetasi au pornit pe traseul Poiana Scarisoara – Saua Doaga – Muntele Cacova – Cheile Costesti si retur la Poiana Scarisoara. Chiar daca drumetia a fost foarte obositoare, durand 8 ore si facandu-ne o foame de lup, toti am ramas cu sentimentul ca am vazut unele dintre cele mai frumoase peisaje.
Cand ne am intors la tabara am constatat anumite incidente ce se petrecusera in lipsa nostra , cum ar fi ca unul dintr copii se taiase la deget cu un fierastrau in incercarea de a despica un lemn. Acest fapt a atras dupa sine faptul ca Dorin a interzis copiilor sub 14 ani sa foloseasca cutitele, topoarele si fierastraul.
Dupa cina (piure de cartofi pregatit de Dorin si de surorile Dumitrescu) am hotarat ca a doua zi sa se stea la tabara intrucat se anunta ploaie, pe langa faptul ca cei care fusesera plecati aveau nevoie de odihna. Dupa programul de seara obisnuit s-a dat stingerea, nu inainte ca fiecare sa guste din ceaiul de cimbrisor si menta proaspat culese.
Ziua 4: marti, 17 iulie
Nefiind o zi de drumetie, fiecare s-a sculat cand a dorit.
In ciuda previziunilor meteo, nu a plouat deloc, ba chiar ne-am bucurat de o zi insorita. Pentru micul dejun am perpelit carnati la focul de tabara, apoi fiecare si-a gasit cate ceva de facut.
A doua zi ne astepta cea de a doua drumetie lunga, asa ca stingerea s-a dat devreme.
Ziua 5: miercuri, 18 iulie
Ne-am trezit la ora 8.00, am facut rugaciunea si inviorarea de dimineata , apoi am imbucat ceva pentru micul dejun. Insa nu am plecat imediat, deoarece trebuia sa asteptam sa se intoarca Vlad, care fusese plecat. Am stabilit sa ramana la corturi Ana, Toma, Matei (care statusera de paza), Ioan (pentru a evita infectarea sau agravarea ranii de la deget), Maria (pentru a pregati cina), Andrei, Constantin, Petru si Ioan (care erau prea mici pentru a efectua traseul).
Imediat ce s-a intors Vlad, restul cetasilor au pornit pe traseul Poiana Scarisoara – saua Doaga – Vf. Piatra – Curmatura Builei si retur la locul de campare. Si de aceasta data, privelistea ce ni se deschidea a fost impresionanta, facandu-ne sa uitam oboseala.
Ajunsi in tabara , ne astepta cina compusa din salata de vinete si paste cu sos de rosii si masline. Franti de oboseala, am facut rugaciunile de seara si ne-am retras la corturi.
Ziua 6: joi, 19 iulie
Dupa o odihna bine venita, la ora 8.30, ne-a trezit vocea lui Dorin care ne anunta ca va veni cineva de la administratia parcului national pentru a ne spune cateva cuvinte. Imediat am iesit din sacii caldurosi si am aranjat tabara astfel incat sa nu primim niciun repros privind curatenia sau alt aspect asemanator.
In urma acestei vizite am aflat multe lucruri legat de zona in care ne aflam, imbogatindu-ne astfel cultura generala, si deschizandu-ni-se astfel o noua fereastra spre frumusetea si unicitatea tarii noastre.
Pe seara, am coborat la schitul 44 Izvoare, urmand sa ne intoarcem pentru cina de care s-au ocupat Vlad si Elena.
Ziua 7: vineri, 20 iulie
Praznicul Sfantului Ilie. Ne-am trezit dimineata pentru a participa la Sfanta Liturghie. Dar ce spun eu ca ne-am treizit….Cativa nici nu au dormit in noaptea aceea deoarece am primit vizita ursului si a unei vulpi, dar am scapat usor, gratie ajutorului a doi caini de la o stana din apropiere care venisera sa stea cu noi.
Pe drumul de intoarcere de la schitul Patrunsa, unde am participat la slujba, ne-a prins una dintre cele mai puternice ploi pe care le-am ntalnit vreodata, udandu-ne pana la piele.
Ajunsi la tabara, uzi leoarca, ne am schimbat in haine uscate si ne-am ingrijit de cina, facand planul pentru a doua zi, cand urma sa ridicam tabara.
Ziua 8: sambata, 21 iulie
La ora 11 trebuia sa fim in satul izvoare cu toate bagajele, asa ca la ora 7 s-a dat trezirea. Cu chiu cu vai am reusit sa strangem tabra in timp util si am plecat cu o parte din bagaje in spate inspre satul afalt la 5 km de locul de campare. Cealalta parte a bagajelor au fost transportate cu masina lui Dorin in doua ture.
Dupa ce ne-am intalnit cu parintii, am pornit cu masinile personale sa vizitam manastirea Hurezi (ctitorie a Sf. Constantin Brancoveanu, voievod al Tarii Romanesti) si Culele de la Maldaresti. In jurul orei 16.00 am pornit spre Bucuresti, cu sentimentul ca, dupa aceasta tabara, aveam ce povesti alor nostril, impartasindu-le experienta noastra minunata.
Scris de: Maria Dumitrescu
Experienta cu parsul mare
Am fost in tabara cu cetasii in Parcul national Buila-Vanturarita. In ultima noapte am stat si eu de paza de la ora 12 la 2 noaptea. Insa pe la 12.30 s-a auzit din padure: TROSC ! Ca si cum o creanga ar fi fost rupta de ceva. M-am dus sa vad ce era. Nimic. Daca era urs, ar fi mormait, l-ar fi simtit cainii si ar fi inceput sa latre, dar nu.
M-am intors langa foc, dar n-am stat mult, ca iar: TROSC ! Si niste crengute au cazut pe pamant. M-am dus din nou si am stat cu lanterna mai mult acolo, insa nu s-a miscat nimic. Pe urma am auzit parca niste fosnituri prin plasele cu mancare din refugiu. Ce ar putea fi ? Cand mi-am intors lanterna inspre acolo, ce sa vezi ? Un pars mare (Glis glis) a tasnit dintre plase, s-a urcat pe zid cu o viteza uimitoare si s-a strecurat printr-o crapatura din lemn.
Dupa ce frica ne-a mai trecut, am auzit niste pasi maruntei si repezi pe lemnul acoperisului refugiului. Am intors lanterna. Un parsulet, altul sau poate tot primul, statea agatat de zid si rontaia ceva, cu labutele din fata facute caus la gurita. Dupa cateva secunde a fugit in salturi mici si repezi si s-a ascuns. Dar ce codita stufoasa avea !
Niciodata nu voi uita experienta din tabara cu parsuletii…
Scris de: Marian Buzescu